Familia monoparentală are în majoritatea cazurilor femeia ca părinte unic

  În zilele noastre, foarte multe persoane își cresc copiii singure, fie ajungând la despărțire, la divorț, de partenerul de viață, fie acesta din urmă nefăcând vreodată parte din familia cu acte în regulă.

  Acestea fiind spuse, vorbim azi despre familia monoparentală. În majoritatea cazurilor de familie monoparentală, părintele unic este femeia.
  Aceasta e nevoită să îi acorde copilului toată atenția, să joace și rolul tatălui, să-l crească, să-l hrănească, să îl îmbrace și să îl educe pe copil fără ca micuțul să simtă că o piesă din “joc” lipsește.

 

În zilele noastre, foarte multe persoane î?i cresc copiii singure, fie ajungând la desp?r?ire, la divor?, de partenerul de via??, fie acesta din urm? nef?când vreodat? parte din familia cu acte în regul?.

  Acestea fiind spuse, vorbim azi despre familia monoparental?. În majoritatea cazurilor de familie monoparental?, p?rintele unic este femeia.
  Aceasta e nevoit? s? îi acorde copilului toat? aten?ia, s? joace ?i rolul tat?lui, s?-l creasc?, s?-l hr?neasc?, s? îl îmbrace ?i s? îl educe pe copil f?r? ca micu?ul s? simt? c? o pies? din “joc” lipse?te.

   Divor?ul – principala cauz?

  Sunt ?i cazuri în care unul din so?i moare ?i se ajunge la familia monoparental?, îns? datele statistice arat? c? divor?ul sau separarea p?rin?ilor sunt de departe cele mai frecvente situa?ii de la care se ajunge dintr-o familie normal? în una monoparental?, adic? având un singur p?rinte.

   Când copilul se simte vinovat…

  În cele mai bune cazuri, chiar ?i dup? divor? sau separare, p?rin?ii continu? s? aib? o rela?ie de prietenie, s? formeze un fel de cuplu care în viziunea celui mic este doar mama ?i tata, f?r? vreo barier? între cei doi, cu toate c? ace?tia stau separat.
  Este conform psihologilor cea mai fericit? situa?ie pentru copil, care are acces atât la mam?, cât ?i la tat?.
  Demn de luat în considerare e faptul c? în cazul copiilor mici, capacitatea de a face diferen?a între ce este real ?i ce este imaginar nu e bine delimitat?, a?a c? în închipuirea lor se pot sim?i chiar r?spunz?tori de evenimentele la care asist?.

  Copilul mic poate ajunge s? cread? c? este vinovat de plecarea mamei sau a tat?lui. Îns?, atunci când adul?ii sunt responsabili ?i î?i împart responsabilit??ile în educarea ?i cre?terea copilului, oferindu-i dragostea de care are nevoie, copilul va în?elege c? nu are nicio vin? în desp?r?irea p?rin?ilor s?i.

   Impactul emo?ional al certurilor pe care nu le în?eleg

  To?i speciali?tii sunt de p?rere c? un copil, indiferent de vârsta pe care o are, e foarte vulnerabil. El trebuie ferit de certuri pe care de fapt nici m?car nu le în?elege. Simt în schimb impactul emo?ional al acestor evenimente deloc pl?cute.

  Asta înseamn? c? înainte de a se comporta urât în apropierea copiilor, p?rin?ii trebuie s? devin? con?tien?i de vulnerabilitatea lor. Odat? trecut acest hop, vor reu?i s? ac?ioneze pentru satisfacerea nevoilor f?r? a le transfera celor mici a?tept?ri negative, f?r? a-i face s? se simt? vinova?i, f?r? ca mama s? se alieze cu fiica împotriva tat?lui sau tata cu fiul împotriva mamei.

(Visited 162 times, 1 visits today)

TG Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.