Gutuile, cunoscute popular şi sub denumirea de “mere de aur”, sunt fructe care datează încă din vremea lui Adam şi a Evei. Se spune că “fructul oprit” din care a muşcat Adam nu era măr, ci rodie sau gutuie. Gutuile (Cydonia vulgaris) conţin apă, glucide, magneziu, fosfor, fier, vitaminele B, C şi A. Asocierea taninului cu pectina face gutuia preţioasă atunci cand trebuie să se exercite asupra mucoasei digestive o acţiune emolientă şi astringentă. Principala proprietate a gutuilor este de fortifiere a organismului in cazul persoanelor bolnăvicioase, a convalescenţilor, copiilor şi bătranilor. Gutuia stimulează pofta de mancare şi este un leac excelent în combaterea diareei şi dizenteriei. De asemenea, se intrebuinţează ca atare sau sub formă de sirop şi in combaterea senzaţiilor de vomă sau de salivaţie abundentă. Sub formă de decoct, gutuile se folosesc în cazuri de diaree la copii şi în infecţii respiratorii.

Siropul trateaza guturaiul

Se fierb cateva bucăţi de gutuie în 250 ml de apă, timp de 5 minute şi se bea călduţ. Siropul, preparat din 50-100 g de fruct în infuzie de mentă sau salvie, se bea pentru tratarea guturaiului şi a stărilor de vomă.

O enzimă care ajută la eliminarea alcoolului din organism acţionează şi în ceea ce priveşte limitarea daunelor suferite de ţesuturile cardiace în urma unui atac de cord, este rezultatul unui studiu dat publicităţii joi.

Studiul, care a fost realizat pe şoareci de laborator, a descoperit şi o moleculă care consolidează şi amplifică efectele enzimei. Descoperirile ar putea deschide calea către elaborarea de noi tratamente pentru a proteja muşchii cardiaci ai persoanelor care resimt durere în zona pieptului - care semnalează de multe ori iminenţa unui atac de cord - sau din zonele coronariene în momentul în care inima nu este suficient irigată de sânge, menţionează studiul, publicat în revista Science.

"Am descoperit o cale total nouă de limitare a daunelor cauzate de radicalii liberi, cum ar fi cei care se eliberează în momentul unei crize cardiace", a explicat Daria Mochly-Rosen, profesor de chimie şi biologie la Facultatea de Medicină a Universităţii Stanford şi principal autor al cercetării.