În funcţie de florile din care provine mierea este de: salcâm şi tei - calmantă, indicată în astenie, nevroze; mierea de castan favorizează circulaţia; mierea de păpădie este depurativă, laxativă: mierea de rapiţă este eficientă în ulcere varicoase, afecţiuni ale rinichiului; mierea de mure este tonică; mierea de brad este eficientă în bolile respiratorii; mierea de pomi fructiferi (de grădină) are efect antibacterian, antiinflamator în boli respiratorii, renale, digestive; mierea de munte eficientă în boli respiratorii, alergice, creşte imunitatea; mierea de tei este calmantă, sedativă, indicată ca adjuvant în insomnii, bronşite, tuse; mierea de cimbrişor este antiseptică, afrodisiacă; mierea de mentă este antispastică, eficientă în dischinezii biliare, indigestii; mierea de molid (aproape neagră) este calmantă, eficientă în afecţiuni respiratorii.